Archive for Personal

prolog

miercuri, septembrie 10th, 2008
Nu am mai scris de mult timp si nici nu simt imboldul sa scriu aici, alb pe negru. 
In schimb, as insirui multe din fotografiile facute in ultimele 5 luni.  Fotografiile mele ar insuma mult mai mult decat as putea articula atunci cand privirea iti poposeste intr-a mea, si ramane o vreme pentru a se odihni, pana cand ma faci sa zambesc cu pleoapele plecate. Mai mult decat as fi vreodata capabila sa las insemnat, pentru ca ratiunea ar inlocui emotia, si nu vreau. Vreau sa simt, nu sa gandesc.
Asa ca, n-am marturii de lasat: cuvintele imi sunt inutile, iar fotografiile, prea personale.

altcumva II

duminică, iunie 8th, 2008
tu si plimbarile noastre nocturne. tu pe strada mea plina cu tei. tu si trandafirii pe care mi-i culegi in drum spre casa. tu si interfonul ragusit, eu coborand in goana cu liftul pana la parter. tu prin sticla usilor. vreau sa te ating!
tu si picnicul-ul de duminica. tu si vinul demisec si cele mai bune sandvisuri din lume. tu si fustele mele vaporoase. noi pe langa lac. tu si pielea ta, mirosind a vara.
tu si eu atunci cand iti citesc ba din Kundera, ba din Denejkina. ma opresc sa-ti spun ca ai cel mai frumos nume din lume si cel mai frumos par.
tu si ochii tai care imi vorbesc. cei mai onesti ochi pe care i-am intalnit vreodata. ma-ntreb daca tu m-auzi cand te privesc. tocmai ti-am spus ceea ce tu mi-ai spus in seara in care aveai palmele peste urechile mele. 
m-ai auzit? 
 

de unde sa reiau?

luni, mai 19th, 2008
Probabil, de la inceput. Dar inceputurile sunt prea frumoase ca sa le descriu si sa le consum in cuvinte. Inceputurile sunt in priviri, niciodata in cuvinte. Asa ca nu o sa scriu despre inceputuri.
Iar pentru inceputuri, cateodata, merita sa treci peste sfarsituri.
Ma duc sa traiesc. 

de cartier

sâmbătă, aprilie 19th, 2008

Steau -Otelul  la radio, la vecinul de la 9, si miros de vopsea de la 8.
 
 
 
21 pe 21. E aproape mai. Sunt fericita.
 
 
 
Lene de cartier pe bossanova.
 

altcumva

sâmbătă, aprilie 12th, 2008
Gen… iar mi-am stricat programul de somn. Cred ca niciodata mi-a placut  asa de mult sa fiu studenta. Sa plec de-acasa seara, tarziu, dupa 9, si sa stau la povesti  pana spre dimineata, in Cismigiu sau sus pe Motoare, invelita cu paltonul, cu sticla de vin in brate.
 
Si-n primvara asta gen toata lumea isi ia paranoia si toti inevitabil se tripeaza. Iar tot ce nu ruleaza, sau nu-i blana… e dubios. Ar trebui reactualizat dex-ul, neaparat. 
 
Si, da, mai exista eroi . Sunt oamenii care te emotioneaza.

aseara

joi, aprilie 3rd, 2008
... Bucurestiul era ireal . Adica, bulevardul Elisabeta era ireal. Doar jandarmii care-ti suflau in ceafa, in rest pustiu. Aseara, Cismigiul era mai parfumat ca niciodata, mirosea a tei .  Seara s-a incheiat cu iesirea din parc, restul l-am uitat.

2:12

sâmbătă, martie 22nd, 2008
Cel mai grav e ca nu mai stiu care e gangul meu preferat… 

bine, nu zambi. dar simte.

duminică, martie 16th, 2008
Cat am fost fericita nu am mai scris si poate ca ar trebui sa ma las de scris ca sa nu fiu un om prefacut, asa cum m-am lasat de Dumnezeu, pentru ca nu mai credeam in rugaciunile dinainte de culcare.
Nu stiu daca voi invata vreodata sa accept jumatatile de masura. Ar trebui, pentru ca viata ar fi mai comoda daca as sti sa fac compromisuri. Compromisuri adevarate.
Si poate atunci nu m-as mai simti atat de vie. Dar imi place sa simt, sa simt atat de mult.
Inca prefer sa pierd oamenii decat sa ma complac. Inca pretind sa fac totul cu fiori si pasiune, decat din reflex. Chiar si dupa aproape 5 ani.
Nu ca acum as fi  nefericita, ar insemna ca sunt goala. Ma alearga prea multe ganduri si vise. Si pe tine la fel. Acum ne alearga separat, insa intr-o zi ne vor alerga impreuna. Stiu, sigur. Dar toate la timpul lor.
Inca mai pot sa visez ca nu o sa imi petrec viata la un birou…la "biroul meu"…cu care ma vor fi rasplatit pentru anii de facultate, timp de 8-9 ore, in fiecare zi….
Inca pot sa cred ca viata nu va inceta sa ma surprinda si nici oamenii.
Inca pot sa cred ca viata bate filmul si nu invers. Unde era Tornatore sa vada o fata in strampi galbeni, care la 5 dimineata, in statia de la Izvor, plangea atat de frumos ca pe ea "n-a iubit-o nimeni, niciodata"? Unde era Bertolucci sa ma vada cand aveam ochii umezi si tremuram la sunetul trompetei? Unde era Woody Allen ca sa faca haz de necaz pentru ca singuri am dat drumul la fericire pentru emotia incertitudinii?
 
[Lykke Li de dragul fetelor care prefera sa mearga in Belgrad, si nu in Stockholm, si care se pun la incercare cu rusa :)

Untitled 12.03.08

miercuri, martie 12th, 2008
 

 
Ancora
Eduardo de Crescecenzo

in 5

marți, februarie 26th, 2008
 
Cand a devenit totul ilicit intre noi?

 
 
 
 
 
 
Eu te astept aici, in camera inchiriata la mansarda, martea si joia, dupa prinz….
 
 
 
 
 
 
 E a doua strada pe drepta. Strada pe care nu s-a schimbat nimic. Bate la usa o singura data.
 

 
 
 
 
Daca nu raspund si cheia nu e in cutia de posta de la numarul 7
 
 
 
 
 
 
 …inseamna ca te-astept pe

alea

din dos.


 
 
 

 N.
 24 februarie 2008 

 
 
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X